Great movie

“Hope is a good thing, maybe the best of things, and no good thing ever dies”.

Copyright – Shawshank Redemtion, cel mai bun filmul pe care l-am vazut ’till now. Five, six times, nu mai stiu exact de cate ori. Dar, m-as uita over and over again, fiindca e bestial. Timm Robbins atinge everestul interpretarii intr-o pelicula [desi era abia inceput de cariera; de atunci nu l-am mai vazut in filme asa bune], iar Morgan Freeman nu-l lasa singur [pentru ca prietenii adevarati nu se pot desparti niciodata, ajutandu-se unul pe altul mai ales la greu] si face unul din cele mai bune roluri, poate chiar cel mai bun daca stau sa ma gandesc bine.

Depaseste cu mult interpretarea din Seven [ohh. note to remember - trebuie (re)vizionat Seven in avalansa asta de "fake-uri", -continand toate cliseele posibile- din ultimul timp e binevenit]. Eniuei, cine n-a pus inca geana pe Shawshank, are ce regreta.

Una din cele mai bune scene din film:

Bye bye, England

De 2 zile pasesc pe teritoriul ziarelor din Anglia sa vad cu ce atribute sunt “rasfatati” jucatorilor/antrenorilor/oficialilor, dupa infrangerea in fata Croatiei. Eram convins ca ziaristii/jurnalistii, nu vor trece usor cu vederea “performanta” de miercuri seara. Si nu s-au lasat pe tanjala. Si-au fixat tintele, au reglat tirul si n-au iertat.

THE FA’s Dirty Dozen are the blazer-clad bunglers who dragged English football into the gutter.

Clueless coach Steve McClaren was swiftly axed yesterday after the abject failure to qualify for Euro 2008 in a 3-2 defeat by Croatia.

But the clowns who sent our national game down the drain by appointing him 18 months ago were still in their jobs last night.

Daca aveti chef de mai multe comentarii, rasfoiti aici. E misto englezesc cat cuprinde.

Sincer, nu credeam ca erau in stare sa piarda calificarea la Euro, mai ales dupa ce rusii dadusera cu batu-n balta in Israel. Premisele erau favorabile: jucau pe (noul) Wembley, cu o echipa deja calificata (Croatia) iar din 3 variante de rezultat, 2 erau de partea lor – victorie si egal [la egalitate de puncte ii devansau pe rusi, datorita meciurilor directe].

Din cauza asta am considerat ca n-are rost sa urmaresc meciul, fiind oarecum jucata calificarea. Eh, mare greseala am facut ca nu m-am scufundat in fotoliu din primul minut, ci doar dupa ce englezii au reusit sa revina de la 0-2. Cele 20 minute ramase de vizionat, mi-au intarit ideea ca in Anglia [de cand urmaresc eu sportul asta in care niste "tampitei" alearga dupa o minge ca s-o bage-n poarta] se nasc cei mai slabi portari din UE. La incepurile anilor ‘90 sarcina de a sari dintr-o bara in alta ii revenea a lui Shilton. Cine l-a prins jucand, stie cat de agil era. Dupa retragerea lui, pentru un deceniu stafeta a preluat-o Seaman. Nici acum nu cred ca l-a uitat pe Dan Petrescu. Apoi, s-au tot perindat si au facut cu schimbul de buni ce erau. [bonus]

Una-peste-alta, as fi vrut sa se califice si englezii si sa picam cu ei in aceiasi grupa. Au plecat dezamagiti si in ‘98, si in 2000, dupa intalnirile cu mioriticii, daca e sa amintesc de inalnirile mai recente. Dar cine stie, poate ne intersectam cu ei in preliminarile 2010 pentru CM din Africa de Sud. Tragerea la sorti bate la usa.

Snow stools

Taburete din colectia “Winter arrives”. Par misto si haioase, daca sunt si moi si nu te ridici dupa 5 minute, fiindca partea dorsala incepe sa faca semne disperate pentru time-out, inseamna ca individul/a care a avut ideea, a fost foarte inspirat/a.

Poza e ciupita de aici.

In pas cu civilizatia

Finally. Capetele “luminate” de la federatie au inteles utilitatea unui stadion nou, echipat la standardele occidentale [locurile de parcari, grupuri sanitare decente samd] si au pus la punct proiectul de construire a unei noi arene unde sa presteze echipa nationala [ acum gata cu scuzele obosite c-am jucat pe nisip, balti si nu mai-stiu-eu-ce], dar si echipele de club in cazul in care mai ajung prin Champions League ca sa inregistreze recorduri negative. Dupa comunicate peste comunicate care anuntau demolarea stadionului Lia Manoliu, anunturi in gura mare ca “facem si dregem”, a aparut in sfarsit o stire concreta care dezvaluie putin arhitectura noului stadion.

Ca de obicei, in spiritul carpatin, cei de la federatie se-ntind mai mult de cat le permite plapuma, si vor ca peste 10 ani sa organizeze un turneu final. Dar nu la simplu, ci la dublu, cu vecinii consumatori de castraveti.

Eniuei, la prima vedere arata foarte ok. Sunt curios daca va fi gata la timp. Cica prin 2010 e deadline-ul si va primi unda verde.

Poza e luata de aici. Mai trageti cu ochiu’ si aici daca aveti chef.

432

 

Am reusit sa vad uichendul trecut 432-ul. Prima pelicula carpatina care a sarit gardul de sarma ghimpata si s-a infiltrat tip-til in randul celor 62? [daca gresesc, corectati-ma. Am o lene-n mine cat poporu’ chinez, si nu vreau sa caut pe google] de filme, care se incalzesc pentru cursa Oscarurilor de anul viitor. Of course, filmul candideaza la categoria de cel mai bun film european. Nu-s critic de film, ci doar un cinefil entuziast, asa ca nu m-apuc sa disec cu precizie de chirurg, dinamica, actiunea, jocul/credibilitatea personajelor, regie, scenografie, décorul. Tragand un pic memoria de urechi, fiindca altfel nu facea niciun effort, nu pot sa zic decat ca Mungiu a reprodus totul perfect.

Pseudo-intelectualii resemnati si incruntati la aniversari, socata [bautura racoritoare dupa o masa bogata] autobuzele ruginite, arabul si bisnitarul distribuind tigari kent, moneda universala si obligatorie pentru a te descurca in fata receptionerelor imbecile, indiferente si nevrotice, pitacii batand mingea printre masini, si garajele ilegal construite pe locul lor de joaca, strazile intr-o bezna totala, cozile de la alimentara, toate sunt reconstituite foarte bine. Calatoria asta in trecut, mi-a smuls mai multe injuraturi ca oricand.Rostite in gand, normal.

Una-peste-alta un film ok. Totusi, daca ar fi sa fac o comparatie intre 432 si California Dreamin’, ultimul mi s-ar parea mai bun. Din punctul meu de vedere. Desi e mult mai lung, cele aproape 3 ore au reusit performanta sa nu ma plictiseasca deloc, pe cand 432 a reusit in unele momente.

First gadget – primele semne

Apropo, ca tot suntem in terenul amintirilor. Cu ocazia asta mi-am adus aminte de acele antene, asemanatoare unor greble high tech, care au aparut imediat dupa ’90 si impodobeau mamutii de beton si plini de carii. Isi mai aduce aminte cineva de ele? Chemarea catre tehnologie, nu altceva. Probabil, cine-si deschidea in vremurile alea un butic cu greble, si-si facea si putina publicitate, lipind afise pe stalpuri si tomberoane de gunoi, putea sa duca un trai peste medie, fiindca toti erau disperati sa-si procure un asemenea “gadget”. Gadget cu ajutorul caruia puteai sa prinzi vreo 2 programe straine, invadate de purici si din care nu puteai intelege mare lucru. Dadeai dovada de mult tenacitate daca reuseai sa rezisti mai mult de-un sfert de ora in fata ecranului. Cauza pentru disperarea asta cred ca o stim cu totii. E drept, mai sunt cateva capete de lemn incruntate care sunt convinse ca era mai bine inainte de ’89. Pe astia i-as trimite nu-n desertul ala din Egipt, ci-n #@&$%#@&#%.

Sportul alb

Asta e eticheta pusa tenisului. Alb sinonim cu pur, delicat, moral, frumos. Dar, o eticheta care se dizolva de la an la an. Acum cateva zile citeam despre Martina Hingis ca ar fi apelat la sustinatoare de efort. Daca nu ma-nsel, in cadrul turneului de la Wimbledon, picase testul. Poate ca ma asteptam sa apara la un moment dat si un nume mare din lumea tenisului – nu cred ca exista vreo disciplina sportiva care sa nu fi avut macar un sportiv dopat- caruia sa-I fie pus in carca consumul de energizante. Dar aici chiar fost o surpriza. Ma asteptam mai degraba la surorile Wiliams, sau frantuzoaica – pauza. 1 minut sa caut pe google, ca-mi scapa numele- Mauresmo, dar la Hingis, no way.

Acum nu stiu care e rationamentul pentru care recurg la astfel de lucruri. La metodele si tehnologia din ziua de azi, e aproape imposibil ca un om care s-a drogat sa nu poate fi depistat. Gloria de o saptamana, o luna, un an? Ca apoi sa vada o lume-ntreaga ca sportivul era defapt un impostor. Are fisuri logica asta, dar cine-stie-ce-o fi in capul lor. Ma gandesc ca au si ei consilieri, sfatuitori care-I trage de urechi atunci cand deraiaza de realitate: “ba, tampitule, nu lua chestii d-alea, ca nu-s bune. O sa fii descoperit si s-a terminat cu tine!”

Eniuei, acum lecturez aici ca mafia pariurilor s-a transferat de la fotbal si-n ograda tenisului. Inca o bila neagra in dreptul lui. Sunt curios daca se sesizeaza vreo comisie internationala. Daca lucrurile astea se-ntamplau pe plaiurile carpatine, sigur erau elogiati cei care primisera calificativul maxim la materia innobilanta numita “descurcareala”, nu-i asa Mitica?

Question

Ciudat. De ce nu exista un buton de “fave post” pentru wordpress asemeni celorlalte aplicatii ueb doi.zero, de pilda flickr, pentru a se adauga insemnarile -dupa cum ati ghicit- favorite ale altor internauti blogosferici.

Sau sunt ignorant si exista asa ceva, iar pentru asta trebuie instalat un plugin, care se odihneste bine-mersi pe campurile internautice, la umbra unui site, c-o pipa in coltul gurii? Daca stie careva informatii despre asa ceva, sa fluiere aici. Over!