This album has my soul. De un an jumate’ il ascult obsesiv aproape zilnic, spre gelozia celorlalte albume/trackuri, care stau incruntate ca nu-s bagate-n seama. Elpi-ul e o colectie a celor mai bune inregistrari nascute de-a lungul timpului de cei de la Massive Attack. Favorite tracks? All of them. Fiecare piesa e geniala. Albumul e un clasic. Daca nu v-a sagetat timpanul pana acum, sapati dupa el. Cine nu-l asculta, are ce pierde.
Cateva track-uri pentru incalzire.
Dintre toate aplicatiile pe care m-am inscris in ultimii 2 ani, Flickr mi se pare cel mai bun. Mi-am facut cont acum vreo 2 ani doar pentru a imblanzi curiozitatea, iar acum a devenit singura aplicatie de care m-am indragostit si caruia i-am ramas fidel, pierzand multa vreme cu alergatul prin profilurile celor inregistrati, rasfoindu-le imortalizarile. Succesul in randul utilizatorilor cred ca se datoreaza si comunicarii pe care o au cu acestia. Ii trateaza corect si cu responsabilitate, fiindca au inteles ca fara ei, Flickr n-ar exista. La cea mai mica problema, esti atentionat si te asigura ca se va rezolva in cel mai scurt timp. In felul asta, cum sa nu fi addicted to flickr? 
Update: 50%. Not bad. Daca nu eram superficial si ma abtineam sa ma pronunt la “best actress” si “best actress in a supporting role”, le ocheam pe toate. Rationamentul “n-am vazut toate filmele nominalizate la sectiunea respectiva, asa ca n-are rost sa ma pronunt, fiindca as da dovada de ignoranta si naivitate” n-a rezistat si s-a ofilit in fata tentatiei de a pronostica. Ma’ fault.
Anyway, nu pot sa ma abtin sa nu pun cea mai buna scena pe care am vazut-o intr-un film in ultimul an. Javier Bardem este genial de bun.
=Am un feeling ca dupa prezentarea nominalizarilor la “best movie of the year”, No country for old men, There will be blood, Juno si Michael Clayton vor fi fericitii posesori al unui premiu necastigator, iar Atonement le va zambi larg, cu statueta-n mana. Prilej pentru Keira sa tuguiasca buzele si sa afiseze o atitudine de genul “bai, nu stiti cu cine va puneti! Sic!“. Anyway, let’s cut the bullshit si sa vedem daca nimeresc ceva ori ba. So,
Cel mai bun film: Atonement [personal, cel mai mult mi-a placut No country for old men; Bardem e exceptional];
Cea mai buna actrita în rol principal: Ellen Page;
Cea mai bună actrita în rol secundar: Cate Blanchett;
Cel mai bun actor în rol principal: Daniel Day-Lewis;
Cel mai bun actor în rol secundar? mhmm… tough decision. Trisez si pun: Javier Bardem 60%; Casey Aflleck 40%.
Cel mai bun film de desene: Ratatouille
B?c??i a achizionat din Ushuaia [Patagonia] hartie igienica suflata cu cristale Zwarovsky. B?c??i si-a pus in baie robinete din aur [made-n Taiwan]. In urma cercetarilor efectuate de niste exploratori damboviteni in muntii Orastiei, la cetatile de piatra s-au gasit urme care demonstreaza ca B?c??i este un urmas al lui Burebista. Arhitectii au demonstrat ca palatul lui B?c??i are o suprafata egala cu dormitorul lui Gulliver din Lilliput si este de 2 ori mai mic decat alcovul Albei-ca-zapada. Pentru a-si pastra silueta, B?c??i si-a achizitionat din Andorra, paradisul non-taxelor, o tricicleta care functioneaza pe baza de baterii alcaline. Sigla televiziunii lui B?c??i va consta dintr-un calup de telemea infipt in varful unei spade sfintite cu zer.
Eu inteleg ca reporterii/jurnalistii [in ro. ziaristii care au inteles ca nu trebuie sa-si piarda vremea cu nimicuri precum cele prezentate mai sus sunt putini] trebuie sa ocupe pixelii din ziar si din cand in cand mai upload-eaza 4 banalitati, 3 cretinatati si 2 manipulari, dar nu credeam ca au divortat si de ultima farama de imaginatie pe care au azvarlit-o intr-o celula intunecata, fara ferestre, luminata doar de un opait.
Dupa toata publicitatea gratuita [negativa -intr-o proportie mai mare-, dar si pozitiva, fiind destul de multi cei care inca il perie pe b?c??i si-i aduc osul aruncat la picioare, tot publicitate se cheama si te scoate din anonimat], dilemele incep sa-i agreseze si le tortureaza creierii. In caz ca sunt invitati pe la nu-stiu-ce emisiune mediocra, mazgalitorii de ziare incep sa adopte o figura incruntata si grava pentru a da un ton foarte serios discutiei, dupa care se-ntreaba filosofic: “cum de au devenit atat de cunoscuti niste impostori care au absolvit liceul 11?” Oare cum? Cine s-a infectat cu voia lui de boala b???li?na?
Peace, tie, jurnalistule!
Fotografia nu poate fi insotita decat de o melodie pe masura.
Din ciclul de categorii bionice cu final neasteptat, in episodul de azi, Forăstgampescu, [disclaimer: inainte de a da click, va rog sa va deplasati la o distanta de minim 2 metri fata de monitor, iar daca aveti animale prin zona, va rog sa le goniti, pentru a nu suferi traume] in perioada cand isi imblanzea foamea cu salam cu soia, iar setea si-o cumintea, consumand lapte sana in cantitati industriale uriase.
“Exif-ul” de pe manseta dreapta a fotografiei, fluiera ca a fost mazgalit in ziua de 26 a lunii a cincea omienouasuteoptzecisinoua, zi in care, cu sapte ani inainte, personajul sus-mentionat era intampinat de zambetul larg al unui “halat alb”. Nefiind obisnuit cu exercitiul discretiei, posesorul de halat alb, n-a putut sa-si reprime entuziasmul si s-a-nfipt in portavocea din sertarul al doilea al biroului din stanga dulapului de truse medicale si a lansat un mass in salon cu “e baiaaaat!!!”.
In incercarea de a sugruma plictiseala care-l imbratisase si nu-i mai dadea drumul, Forăstgampescu modela mamuti si rinoceri din plastilina si-si cravasa neuronii, care sforaiau ca niste nesimtiti la umbra patului, in incercarea de a-i resuscita si de a-i convinge sa-i sopteasca strategia castigatoare pe care trebuia s-o adopte la Dacii si romanii [second picture]. To be continued…
early day tune: The Cranberries – never grow old
Bai, ladies, bai gentlemani, ca tot se apropie ziua *spatiu rezervat pentru publicitate* importata, servita all day long si inghitita pe nemestecate de mioritici de la cei pe care-i asteaptau sa vina sa-i salveze inainte si dupa ‘89, redau un text genial pe care l-am primit acum cateva minute pe mail. Enjoy.
Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor. Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci mainute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.
Pe langa documentarele de pe Discovery, National Geographic, care-ti sageteaza dormitoarele creierului cu niste informatii misto si interesante, a mai rasarit un motiv pentru care trebuie sa te mai infigi din cand in cand in telecomanda si sa interactionezi cu poluatorul number one – televizorul. TCM organizeaza luna asta maratonul oscarurilor. O super oferta de nerefuzat daca esti scufundat in fotoliu – in jur de 6 filme care au plecat cu cel putin o statueta acasa, cuprinse-n intervalul inchis [anii '20 - 2000] vor rula zilnic la postul sus-mentionat. yay!
day tune: Massive Attack – Karmacoma
Cred ca primele cuvinte pe care le vor naste Potec & the others cand vor nas in nas cu Watercube-ul – centrul de natatie din Beijing vor fi ceva de genul: “what the *biiiip*? this is not Earth. where we landed? Mars?” in conditiile in care acum vreo luna, in rendez-vous-ul de pe campurile internautice, ochisem intamplator o stire care anunta [pardon] ca, citez din memoria care ma-nseala in ultima vreme, dar o insel si eu pe ea: “Camelia Potec si restul componentilor echipei olimpice de natatie, n-au intrat in bazin, fiindca apa era foarte rece, iar dusurile de la vestiare nu functionau decat in regim part time.
Apropo, era sa uit, mai stie cineva situatia Dianei Mocanu, dubla medaliata la Sydney in 2000? Parca i-ar fi dat cineva erase si ar fi trimis-o la recycle bin, fiindca de atunci a disparut complet. Hmm… medical problems? Pacat. Era una din cele mai promitatoare si talentate sportive din ro.
Azi am aterizat fortat in ograda raggae-ului si din cauza unor defectiuni la decolare legate de calitatea foarte buna a genului sus-zis, a trebuit sa fac un popas in curtea lui. So, day tune: Patrice – Sunshine
